Camera urbana = incapere imaginara intr-un oras, aflata intr-un spatiu public, in care locuitorii si vizitatorii se simt la fel de bine ca acasa.

Orasul - o prelungire a spatiului personal

Definirea „camerelor urbane” este o solutie de a te simti, atunci cand locuiesti in Bucuresti, "ca la tine acasa". Nu exista un “circuit” pe care orasul sa ti le puna la picioare, iar strazile au devenit doar canale de circulat. Strada se transforma doar intr-un spatiu de tranzit. Noi ratacim fara un ‘discurs” coerent, marcand oarecum aleator diverse spatii ale orasului.

In contextul vast al teoriilor despre spatiul public, TUB-ul propune o viziune legata de locul unde ne simtim cel mai bine...ACASA…  Camera „frumoasa”, biroul de lucru, camera de joaca, lounge-ul (sufrageria), bucataria, oranjeria, fiecare din aceste mici placeri ale locuintei ideale, ar trebui regasite la nivelul orasului. Orasul, in tot ansamblul sau, ar trebui sa functioneze ca o retea de zone interconectate, cu identitate  clar definita – camere urbane. 

 O camera urbana devine un reper in oras. -> Vezi camerele din TUB.



Fenomenul “orasului invadat” reflecta ceea ce s-a intamplat in orasele occidentale in anii 1950-1960, cand numarul de masini a crescut exponential, pietele importante ale oraselor au devenit spatii de parcare, iar spatiul pentru pietoni s-a redus la trotuare inguste. Bucurestiul repeta scenariul din vest, desfasurat insa la o viteza mult mai mare. Oportunitatea Bucurestiului consta insa in a profita de lectiile invatate din experienta oraselor vest-europene si felul in care acestea au transformat “orasele invadate” de trafic in orase vibrante, cu un spatiu public prietenos si dinamic care promoveaza o inalta calitate a vietii si a experientei urbane. Inca din anii 1950, spatii pietonale cu rol comercial apar in Rotterdam (faimosul Lijnbahn) si orasele germane reconstruite dupa al doilea razboi mondial. Spatiile pietonale comerciale se raspandesc in intreaga Europa occidentala, insa orasul care a mers primul mai departe a fost Barcelona in anii 1980, cand s-au realizat lucrari urbane de amploare avand la baza un concept bine inchegat, cel al spatiilor publice de inalta calitate dedicate locuitorilor orasului si vizitatorilor deopotriva. Din “orase invadate” de trafic, spatiile publice orasele vest-europene au fost “recucerite” pentru proprii locuitori, iar fenomenul de a fost adoptat in toate lumea, de la Portland-ul american la Curitiba in Brazilia si in majoritatea oraselor post-socialiste. Miscarea “orase fara masini” este o prezenta globala.  Bucurestiul insa, cu exceptia zonei pilot a centrului istoric, si aceasta foarte restransa spatial, duce lipsa de zone cu prioritate pentru pietoni si pietonale, cat si de un sistem de circulatii pentru ciclisti coerent.

Traseul pietonal leaga camerele urbane

 Pentru Bucuresti, conceptul de camera urbana devine un element major in promovarea diversitatii. Diversitatea poate deveni suportul pentru un traseu alternativ, complet diferit de sistemul carosabil actual.  Acest traseu are menirea de a reprezenta Bucurestiul si de a oferi omului de rand si turistului ambianta, eveniment chiar si provocare.

In acest context ideea  de traseu pentru pietoni si biciclisti, separat de traseele crosabile actuale, care sa functioneze pe o infrastructura existenta, adaptata, revitalizata si innoita, devine plauzibila.

Suprapunerea carosabilului cu traseul pietonal va genera ceea ce noi am numit generic treceri (supraterane, subterane sau cu prioritate pentru pietoni si biciclisti). Aceste treceri vor realiza separarea completa a circulatiilor.  



 




produced by Interactive Look   © 21.07.2010 ASUB