Propunerea are ca obiectiv principal transformarea in spatiu public a unei zone de ‚no man’s land’ rezultate dintr-un conflict ramas inca deschis: cel dintre tesutul urban istoric (zona Manastirii Antim) si interventiile din anii ’80 (Blvd. Unirii – Blvd. Libertatii). Interventia in cadrul acestui blocaj urban are ca strategie principala angajarea unor calitati specifice pietei de tip maidan bucurestean: maidanul ca o alta specie de piata publica, ce se dezvolta mai mult

Propunerea are ca obiectiv principal transformarea in spatiu public a unei zone de ‚no man’s land’ rezultate dintr-un conflict ramas inca deschis: cel dintre tesutul urban istoric (zona Manastirii Antim) si interventiile din anii ’80 (Blvd. Unirii – Blvd. Libertatii). Interventia in cadrul acestui blocaj urban are ca strategie principala angajarea unor calitati specifice pietei de tip maidan bucurestean: maidanul ca o alta specie de piata publica, ce se dezvolta de obicei si in preajma bisericilor si a manastirilor. Propunem un nou tip de ‘maidan la Antim’ ca o forma de convietuire intre tesutul vechi, amputat, relocat si rupt si tesutul nou, autist si agresiv. Scara acest spatiu se vrea ca o alternativa la scara gigantica a pietei din imediata apropiere, iar umbra, apa si comertul sa reinvie fata manastirii. Astfel, teritoriul cuprins intre constructiile de case cu un regim redus de inaltime si cladirile de blocuri cu puternic impact vizual lucreaza impreuna in jurul unui loc de tirg, loc de umbra, de apa, si de joc, unui loc de vara.
Proiectul propus adaposteste preponderent functiuni de agrement si loisir, cu specificatia ca prin crearea unei minime infrastructuri urbane (mobilier multifunctional: banca/taraba + asigurarea unui numar de 110 locuri parcare) se pot desfasura si activitati comerciale de mica scara (targuri, piete legume/flori) care sa ajute la completarea unei identitati locale.
Se propune amplasarea unei sculpturi urbane cu rol de reper, care prin gabarit sa anunte din Bulevardul Unirii prezenta unui ‚eveniment’ in spatele frontului de blocuri; astfel se creeaza o retea de ‚ancore’ cu ajutorul carora locatiile care nu beneficiaza de vizibilitate sporita sa poate fi introduse intr-un circuit urban/pietonal.
In cadrul contextului izolat in care se gaseste Biserica Schitul Maicilor proiectul propune o legatura pietonala explicita realizata la nivelul pavimentului, cu Manastirea Antim, astfel cele doua functionand ca repere de complementaritate, intervalul dintre cele doua obiective de patrimoniu religios fiind parcurs prin spatiul umbrit de copaci.
 Printr-o tratare uniforma a spatiului destinat pietonilor si cel aferent circulatiei auto, proiectul propune crearea unei piete urbane extinse, cel putin la nivelul tratarii pavimentului, care urmeaza a favoriza mobilitatea pietonului si a ciclistului in defavoarea automobilului; astfel se incurajeaza o utilizare cat mai libera a spatiului public.